Frumusetile cunoscute si mai putin cunoscute ale Bucovinei

TIPĂREȘTE

Ne-am continuat vacanta pe meleagurile Bucovinei, traversand Muntii Rarau, pe soseaua amenajata in 2014, Transrarau. Acesta este al treilea drum montan foarte frumos, dupa Transfagarasan si Transalpina, avand o lungime de doar 28 km, insa peisaje incredibile. Drumul face legatura intre Pojorata, de pe Valea Moldovei si localitatea Chiril, aflata pe malul Bistritei. Pe o portiune de circa 7 km, drumul este foarte ingust, avand latimea unei benzi de circulatie, de aceea este destul de neplacut sa te intalnesti cu o masina care circula din sens opus. La fel de ingust este si drumul care se abate de la sosea, spre manastirea de calugari Rarau. Aici ne-a intampinat un calugar vorbaret, pe care l-am rugat sa ne povesteasca cate ceva despre manastirea de care stiam doar ca a fost ctitorita de domnitorul Petru Rares, in anul 1538.

Am aflat astfel ca prima manastire nu a fost in aceasta locatie, ci in partea cealalta a muntelui, spre Pojorata. Inainte de ocupatia austriaca, calugarii au mutat locul manastirii pe versantul dinspre Chiril al muntelui, temandu-se de furia navalitorilor. Acolo s-au adapostit Elena, sotia lui Petru Rares si copiii ei, atunci cand Petru Rares a fost inlaturat de la domnie. Ca rasplata pentru calugarii ce i-au protejat familia, domnitorul a ridicat o noua biserica, cea de azi, in locul celei deja existente. Alaturi de aceasta a mai fost ridicata una, finalizata in anul 2000, unde se gaseste icoana Sfantului Ioan Evanghelistul, considerata facatoare de minuni.

Ne-am inchinat in biserica veche, micuta, ce adaposteste o alta icoana facatoare de minuni, icoana Fecioarei Maria, Izvoratoare de Mir. Aceasta a fost daruita schitului, de insusi domnitorul Petru Rares la sfintirea lacasului de cult.

Am pornit apoi spre locatia unde trebuia sa ne cazam, Campulung Moldovenesc, urmand ca programul acestei zile sa il„croim” in functie de vremea capricioasa, pe care pana acum am pacalit-o. Am ajuns in oras pe o ploaie de toata frumusetea, ne-am cazat la Gradina Mariajelor si am asteptat sa apara soarele pe ulita noastra.

Pentru ca se anunta„o fereastra’’ de cateva ore cu vreme frumoasa, fara ploaie, am hotarat sa vizitam manastirea Moldovita, aflata la circa 25 km de oras. Pe drumul spre acesta, indicatoarele ne sugerau sa vizitam Muzeul oualor, din aceeasi localitate. Mi-am amintit ca citisem despre exponatele celebre ale acestui muzeu si minunata lor creatoare, asa ca ne-am hotarat ad-hoc sa poposim si aici. Despre Moldovita si ce poti vizita aici voi scrie in alt material.

Am vrut sa profitam de vemea inca frumoasa si la intoarcere in Campulung Moldovenesc, am hotarat sa„tragem o fuga” in rezervatia Cheile Moara Dracului. Varianta pentru care am optat noi pentru a ajunge acolo este si cea mai comoda, in conditiile vremii schimbatoare. Se ajunge acolo din oras, de la drumul european E58, traversand o cale ferata, pe drumul nemodernizat Valea Caselor. In aceasta zona sunt multe case frumoase de vacanta si pensiuni, dupa care se ajunge la un drum forestier lung de circa 4,5 km, mai ingust, pe care insa se poate circula destul de bine.

Am ajuns la capatul drumului forestier, unde am parcat masina si am pornit pe jos ultimii 200 metri, dupa ce am traversat un podet din lemn peste paraul Casele. Incepuse deja sa picure, asa incat nu am mers mai departe, oprindu-ne in zona in care practic incepea traseul, acolo unde apa curgea in mici cascade. Am admirat putin natura si ne-am intors repede la masina, cu parare de rau ca nu am putut urma traseul, care nu era foarte lung, insa ploaia deja incepuse, iar lemnul podetelor peste care ar fi trebuit sa trecem era ud si alunecos.

Ne-am intors in oras si pentru ca ploaia incetase ne-am plimbat putin prin centrul orasului, unde se afla simbolul acestuia, statuia din bronz a lui Dragos Voda calare, cu un buzdugan in mana, care se lupta cu un zimbru.

---

VIZUALIZĂRI: 3856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI