E mai bine, oricum le aDuni

TIPĂREȘTE

Toamna trecută, când am discutat de rezervarea pentru mare din 2020, nici nu s-a pus problema să alegem altceva decât Duni, după ce anul trecut am ajuns acolo prima dată (vezi impresii).

Am rezervat din noiembrie 2019 pentru sfârșitul lui iulie la una din căsuțele care ne-au plăcut atât de mult în Holiday Village.

A venit nebunia, și am stat în casă cu ochii pe numărul de cazuri din Bulgaria sperând să putem ajunge la mare și-n 2020.

Pe perioada stării de urgență a fost amânată plata restului de bani pentru vacanță, apoi termenul a fost prelungit pentru a putea confirma sau amâna.

Agenta ne-a ținut la curent și ne-a povestit că bulgarii le-au tot trimis actualizări, informații și poze legate de situația de la fața locului.

Prin comparație, situația despre vara lui 2020 pe litoralul din România a fost foarte confuză, probabil au avut și autoritățile o vină în asta.

Am ales cu strângere de inimă să-ncercăm să mergem și anul acesta la mare și am achitat vacanța în luna mai, la același preț final ca anul trecut.

Deși în toamnă conform obiceiului am aruncat un ochi și pe ofertele hotelurilor din România, chiar dacă s-ar fi apropiat timid de unele din condițiile oferite la Duni, prețurile ar fi fost mai mult decât nesimțite.

Cu sau fără pomenile turistice prin care li s-a dat apă la moară să crească și mai mult tarifele.

După ce a venit epidemia, la debutul sezonului estival am auzit tot felul de soluții găsite pe-aici prin țară: masa luată în tranșe orare sau livrată în camere cu tacâmuri de unică folosință! Aceste” soluții” au plusat la lipsa totală de încredere la adresa litoralului românesc și a majorității operatorilor din țară și ne-am convins că dacă va fi mare pentru noi, va fi tot la Duni și-n 2020.

Am plecat duminică 26 iulie și am ajuns lejer și cu pauze tot pe la ora 14 la Duni (dau detalii printr-un ecou la articolul despre drumul București - Ruse - centură Șumen - Kamcia - Vresovo - Aytos - Burgas - Duni, scris anul trecut).

Anul acesta am experimentat o căsuță Paradise din Holiday Village (căsuță individuală, construită în tandem cu una identică, în stil duplex), situată sus spre vârful dealului dar mai aproape de restaurant, și care avea vedere dublă spre mare.

Căsuța Paradise este organizată cam la fel cu cele Rennaissance, dar care au 8 unități locative (4 la etaj și 4 la parter). Prin asta înțeleg un apartament cu o cameră și un living (dispus cu o canapea extensibilă), baia plus un balcon generos. Curățenie s-a făcut zilnic, mai rămânea câte un păianjen nederanjat plus locuri mai ascunse cu praf dar se făcea, s-a schimbat și lenjeria iar camerista mi s-a părut că-și dădea silința.

La sfârșitul lui iulie 2020 gradul de ocupare global în complex era undeva la 1600 de locuri din cam 3500. Asta explica faptul că hotel Pelican era închis, hotel Coral era pustiu iar o multitudine de căsuțe erau libere în zona mai depărtată. Asta din păcate nu s-a tradus în realitate, la masă și la plajă mi s-a părut la fel de multă lume ca anul trecut. Din ce am înțeles în august urma un vârf de 2200 de persoane.

La restaurantul-terasă Sozopol am luat majoritatea meselor, măsurile luate anul acesta fiind amplasarea unor dozatoare cu dezinfectant, a mănușilor de unică folosință la toate intrările (mai erau și turiști care nu le foloseau), niște semne pentru portul măștii la interior (nimeni nu o punea, rar apărea cineva cu mască, probabil abia veniți) și vizierele personalului, cei de afară avându-le mai mult sus pe cap decât în față însă erau foarte mulți care purtau măștile, mai ales cei din bucătărie.

Mesele au fost rărite, drept pentru care în zonele mai apropiate de grătar erau” vânate” cele eliberate, care erau rapid debarasate apoi șterse și pregătite. Inițial am avut impresia că standardele au scăzut un pic, dar după mai multe zile mi-am dat seama că nu, preparatele au fost cam la același nivel, singurele puncte negre fiind în primele zile când unele produse pe plită (gogoși, clătite) nu prea le ieșeau cum trebuie. Zilele următoare s-au dat pe brazdă, probabil anul acesta sezonul începând târziu nu au avut prea mult răgaz să-și intre-n mână. Anul ăsta am zis că li se iartă.

În rest mâncarea mi s-a părut super OK, destule feluri la orice masă, grătare, plită, mâncare chinezească în fiecare zi plus colțul bulgăresc asta în afară de ce se mai oferea. Dimineața te luau de nas afară mirosul de friganele, gogoși, clătite plus omleta cu umplutură la alegere la care lucra un băiat simpatic din Cahul. La prânz apăreau dulciurile, unde mi s-a părut că încercau să ofere varietate mare, negrese de mai multe feluri, bărcuțe și tot feluri de prăjituri cremoase, tort însă pe mine m-au atras tot baclavalele și sarailiile.

Seara la fel, multe feluri, mai câte un pește, mai paste cu scoici mai un grătar, chiar era de ales.

Între mese aveau niște biscuiți dulci, chec, pizza (chiar bună, făcută acolo de ei) la barul de la parcul acvatic, sandvișuri sau gyros pe plajă (la restaurantul La Brise sau restaurantul de la Marina Beach).

Pentru chef de viață același număr mare de cocktail-uri, câteva băuturi fără alcool, berică de hidratare (Slavena cred), vin în timpul mesei sau alte combinații cu băuturi de-ale lor: mai mult decât OK pentru mine. Disponibile erau cafeluțe sau frappe, nesquick sau lapte pentru copii.

Plaja la fel de frumoasă, am încercat să trecem peste aceleași obiceiuri proaste de a lăsa lucrurile să țină ocupate șezlongurile.

Același nărav și la piscină și la tobogane, unii oameni văd că țin să-și marcheze teritoriul, nu cumva să nu stea o zi mai în spate de prima linie.

Mulți bulgari anul acesta în complex, nemți și români (foarte decenți majoritatea, nu ca-n alte părți și-n alți ani) însă și destui ruși și moldoveni de peste Prut, care mi s-au părut cei mai nesimțiți, și nu doar acum.

Gradul de ocupare mic nu prea s-a văzut la plajă sau la sezlongurile de la locul de joacă acvatic al copiilor. Însă la tobogane a fost destul de liber, i-am dat pe pitici de s-au săturat fără să așteptăm aproape deloc. Asta chiar dacă toboganul central (verde) era închis (defect fiind probabil).

Spectacolele au fost mai bune anul acesta, de voie de nevoie au renunțat la cele în care implicau spectatorii și au încercat niște reprezentații artistice care cred că le-au ieșit foarte bine. Din păcate în amfiteatru deși era trâmbițată distanțarea practic era ocupat cam fiecare loc în zonele bune, asta deși în lateral se găseau locuri.” Distanțare distanțare dar mai bine să stau cât mai bine” , cu alte cuvinte!

La petrecerea de pe plajă de joi seară au cam renunțat constrânși de situație, au anunțat o surpriză ce a constat doar în aducerea unor dozatoare pe plajă, au încercat să anime atmosfera cu muzică și dans apoi au oferit deja cunoscutele reprezentații cu foc apoi artificiile la sfârșit.

Discoteca Lazur nu a fost funcțională din motive evidente, dar găselnița bulgarilor a fost mutarea ei în aer liber. Astfel, de pe la ora 21 aveau program de muzică și lumini pe frumoasa terasă a barului de la piscină până spre miezul nopții. Atmosfera mi s-a părut frumoasă, participa și echipa de divertisment după terminarea spectacolului din amfiteatru.

Frumos, liniștit, pe noi ne-a convins să ne prelungim sejurul.

A fost ca o oază foarte primitoare, ferită și foarte diferită de ce putem avea în țară.

Le doresc să țină steagul cât mai sus și-n anii viitori!

---

VIZUALIZĂRI: 1914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI