Pe la ce taverne mai mâncăm în Halkidiki?

TIPĂREȘTE

Am relatat despre drumul nostru spre Grecia la început de iulie, însă m-am tot gândit dacă e oportun sau nu să exprim și câteva impresii despre o parte dintre tavernele celebre sau mai puțin celebre din Halkidiki. Până la urmă, nevoia de a împărtăși cu voi experiențele din timpul vacanței în pandemie au învins și iată-mă din nou la tastatură încercând să fiu cât mai concisă și coerentă în cele ce urmează.

Așadar, încep cu micul dejun, servit la cameră la fel ca și anul trecut. Nu suntem persoane pretențioase, așa că, de obicei, optăm pentru cazare fără nici un fel de masă ori, în cazul acesta, cel mult cu mic dejun.

Povesteam anul trecut, că micul dejun ne era servit la cameră în fiecare zi, variat și niciodată repetitiv pe toată durata șederii noastre. La fel a fost și anul acesta, cu deosebirea că micul dejun ne era adus în cutii sigilate. Compartimentele cutiei propriu-zise cu mâncare erau sigilate fiecare în parte, iar cutia astfel sigilată a fost introdusă într-o altă cutie, sigilată și ea. Prezentarea cutiei, în ansamblu, era atractivă pentru cel care o primea (pe interiorul capacului era un mesaj prin care ni se aducea la cunoștință că ” acesta este felul nostru de a vă ține în siguranță și de a vă spune Kalimera” .

După micul dejun urma rutina dinaintea incursiunii pe plajele Kasandrei. După-amiezile și serile erau rezervate plimbărilor prin stațiuni, micilor excursii prin locuri mai liniștite și mai puțin știute de majoritatea turiștilor, pentru ca, în final, să ne îndreptăm spre taverne pentru încărcarea cu energia necesară a doua zi.

Prima zi a fost un pic statică, astfel că am optat pentru tavernele din Polichrono.

Una dintre ele este Flegra, aflată pe faleză, celebră în stațiune, datorită celor doi papagali vorbitori ce străjuiesc intrarea și” agățând” turiștii prin sunetele scoase. Anul trecut povesteam că prefer mâncarea tradițională a fiecărei zone, astfel că taverna, care administrează și șezlongurile aflate în dreptul ei, oferă în primul rând astfel de mâncare. Evident, meniul include și mâncare internațională. Terasa este umbrită natural cu plante agățătoare ce oferă o umbră și o ventilație neașteptate. În caz de ploaie, terasa se poate acoperi cu o copertină mobilă. Ceea ce n-am întâlnit decât aici este faptul că în meniu sunt menționate și comenzi de câte o jumătate de porție. Din punctul nostru de vedere a fost foarte bine, pentru că, astfel, se pot face mai multe comenzi și se pot încerca mai multe gusturi și arome. P

rețurile sunt decente și mulțumitoare pentru orice buget și pretenții culinare. La aperitiv, am comandat vânătă umplută – 4,20 euro, ciuperci la grătar – 3,80 euro și buyiurdi – 4,20 euro. La felul principal am comandat supă de pește – 3,50 euro, musaca (nu se putea altfel) – 4,50 euro, iar soțul meu a optat pentru o friptură marinată în sos de lămâie și cu sos de brânză – 8,00 euro.

Spuneam, în recenzia anterioară, că în unele părți prețurile s-au micșorat puțin, iar în altele primești mici cadouri la cumpărături. La fel ni s-a întâmplat și la Flegra. În afară de desertul din partea casei, tot la fel am primit și două halbe cu bere (pe lângă apa comandată anterior). Preț total – 28,20 euro (jumătăți de porție). Pentru faptul că aici pot să mănânce și familiile cu copii (jumătățile de porție), iar mâncarea este proaspăt gătită și prompt servită, recomand taverna, fără doar și poate.

După-amiază ne-am tot plimbat prin Polichrono, acolo unde pașii ne-au dus, indiferent de zonele turistice sau de străduțele nestrăbătute decât de localnici. Micile magazine cu produse locale din zona turistica ne-au îmbiat să le trecem pragul, însă timpul a trecut prea repede și iată-ne din nou în fața altei taverne.

De data asta a fost Kapetanos, o altă tavernă aflată pe o străduță care dă spre mare și unde, anul trecut, am mâncat adevărate festinuri. Doar că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Dacă anul trecut stăteai la coadă ca să prinzi o masă, anul acesta era o liniște totală. Patronul tavernei a fost chiar un pic surprins că cineva i-a călcat pragul. Am comandat din meniul pus la dispoziție și nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că aproape jumătate din ce comandasem a fost congelat. Evident, de mâncare gătită nici nu mai putea fi vorba. Am avut calamari prăjiți (congelați) – 9,80 euro, suflaki – 8,00 euro, bere – 7 euro, apă – 1,70 euro. Garniturile au fost congelate (cartofii prăjiți), iar desertul a lipsit. Recomand taverna cu rețineri, deoarece știu că în vremuri bune, produsele congelate nu se regăsesc în comenzi.

În următoarea seară am poposit la Afitos, sat cu arhitectură tradițională, dar unde străduțele erau aproape pustii. Doar turiștii se mai aventurau în explorare. Prin magazine și pe la taverne, la fel de liniște ca și în alte părți.

Cafeneaua Milos, (aflată în apropierea promontoriului) își aștepta clienții cu prețuri bune. Cafeaua grecească – 3 euro, la fel și răcoritoarele, cu prețuri variind între 2,50 euro (pentru ceai) și 4,50 euro (pentru un suc proaspăt stors). Puțin mai jos, un fel de cafenea unde se servesc și deserturi hand made. Localul este găzduit într-o casă tradițională, renovată cu mult bun gust, însă la fel de goală ca și Milos.

În fine, ajungem și la taverna Kohi (” La colț” sau” At corner” , așa cum scrie pe firmă), unde patroanele localului sunt mamă și fiică. Ambele gătesc excelent. Am fost singurii clienți de la ora aceea (în jur de 21.00), însă comanda a venit la fel de repede ca și în vremuri mai aglomerate. Și aici mâncarea tradițională are întâietate, dar nici meniurile internaționale nu sunt neglijate. Produse proaspăt gătite și foarte gustoase. Comanda noastră a inclus miel la cuptor (cu garnitura inclusă) – 9,50 euro, friptură de porc (cu garnitură inclusă) – 6,00 euro, bere – 3, euro și apă – 1,50 euro. Desertul din partea casei a constat într-un mix de prăjituri de casă. Pentru cei cu foame mai mare, porțiile sunt generoase, bine preparate, proaspete și la preț foarte bun raportat la calitate, așa că recomand taverna.

În percepția mea, Hanioti este cea mai cosmopolită stațiune dintre cele colindate de noi. În zilele” de glorie” în această stațiune auzeai cel puțin 7-8 limbi vorbite, iar aglomerația era comparabilă cu cea de pe Lipscani în vremea comunismului. Anul acesta însă, nu auzeai decât română și greacă, rar sârbește, iar viermuiala de altădată și glasurile de copii au fost înlocuite de pașii măsurați ai puținilor turiști. Parcul cu portocali, dinspre faleză, era în plină reorganizare, iar o celebră tavernă, unde obișnuiam să luăm cel puțin o cină, era acum cu lacătul pe ușă.

Așadar, ne-am reorientat spre altă tavernă și ne-am oprit la Colibri, local aflat în imediata apropiere a bisericii din Hanioti. Taverna este specializată pe produse din pește, însă nici celelalte nu sunt neglijate, ca dovadă că aici era mai multă animație decât la celelalte localuri pe care le văzusem sau le vizitasem. Cred că aici turiștii sunt atrași în special de prezentarea produselor la masă și de calitatea produselor. Prețurile nu diferă foarte mult de alte localuri. Comanda noastră a inclus musaca (nu mă pot sătura de mâncarea asta) – 8,00 euro, suflaki (cu garnitura inclusă) – 8,00 euro, calamari prăjiți (cu salată și sos incluse) – 8,00 euro, bere și apă. Și aici, ca și la Flegra, am primit din partea casei încă un rând de bere, în afară de desert. Prețul total a fost conform cu calitatea și prospețimea produselor. Taverna are suficienți angajați pentru ca turiștii veniți aici să nu aștepte foarte mult, dar și pentru ca servirea să fie profesională. Din partea mea, nota 10 și îl recomand.

Ultima noastră oprire a fost la Pefkohori pentru plimbarea de seară pe faleză și la cutreierat străduțe. Am admirat apusul de soare deasupra mării, cu culorile ireale pe care mama natură le oferă din plin. Plimbarea noastră a scos la iveala aspecte neașteptate de noi. Complexe turistice închise, cu buruieni crescute în curte (de exemplu, Ioli Village), magazine desființate și deschise cu alt obiect de activitate (exista un magazin hand made, care, acum, găzduiește un aprozar) etc. Pe alocuri, mi s-a părut pustiu și părăsit. Doar centrul stațiunii era animat de localnici (piațeta de la primărie și de la biserică). În rest, tot liniște și pace.

Taverna aleasă de noi a fost Liogerma, aflată la unul din capetele falezei. Localul este amenajat ca și cum te-ai afla într-o curte interioară. Undeva, în spate, într-o laterală se află barul și bucătăria. La vremea prânzului sau pe timp nefavorabil, terasa poate fi apărată de niște umbrele uriașe și de o copertină mobilă. Liogerma este specializată pe mâncare tradițională, însă, la fel ca și în celelalte locuri, meniul internațional este prezent și el. Personalul nu este foarte numeros, însă foarte prompt în servire. Comanda noastră a inclus musaca – 6,50 euro, șnițel (cu garnitura inclusă) – 7,00 euro, calamari prăjiți – 7,50 euro, bere și apă. Desertul din partea casei a constat dintr-un mix de fructe de sezon. Desigur, în meniu există mai multe feluri de mâncare gătită și mai multe produse din meniul internațional, însă noi le-am preferat pe cele pentru care am dus dorul un an întreg. Raportul dintre calitate și preț a fost bun. Recomand și această tavernă.

La toate tavernele la care am fost, dezinfectantele au fost la discreție, amplasate în locuri accesibile, iar personalul a fost echipat corespunzator.

Cam astea au fost doar unele dintre tavernele la care am mâncat și unde raportul dintre calitate, preț, profesionalism, bucătărie, igienă etc. a fost decent, bun, corespunzător.

În rest, celor care au reușit să călătorească după impunerea noilor restricții, dar și celor care aleg vacanțele și călătoriile în țară, le doresc vacanțe și călătorii plăcute.

---

VIZUALIZĂRI: 6685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI