Motto: „Struguri rupți de vița-mamă/ Plâng de bucurie/ Se vor odihni în cramă/ Lacrimă de vie” Despre Crama Apogeum am auzit dintr-un ecou chiar aici, pe AFA (mulțumesc, @Aurici!). Curioasă cum sunt, am pus repede mâna și-am săpat, că tot ne trebuia în curând un loc unde să ne ducem, să ne mai scuturăm un pic de gânduri negre și îngrijorări. Și-am aflat că Apogeum este o mică podgorie în regiunea viticolă Dealul Mare (lângă Tohani, mai exact), că oferă [...] — citește

Într-o zi însorită de vară, 30 iulie 2021, fiind ziua mea de naștere, am dorit să mi-o petrec într-o locație deosebită, unde nu am mai fost, așa că am ales Crama de piatră din jud. Prahova, o cramă situată la aproximativ 80 - 90 km. de București. Am făcut rezervarea telefonic și mi s-a spus că nu e nevoie să plătesc în avans nicio sumă; mai târziu aveam să aflu că cel cu care am vorbit era chiar fiul proprietarilor cramei și că era și el născut în aceeași zi cu [...] — citește

Nu e nevoie sa zbori pana in Toscana pentru a te bucura de un weekend la crama, degustand vinuri si bucurandu-te de soare. Weekendul asta am fugit din Bucuresti pana la Ferma Dacilor (1h30min pe A3 si apoi pe drumul vinului spre Mizil si apoi Tohani) si am petrecut 2 zile relaxante si "gustoase". Pentru a ajunge la ferma, ai de parcurs un drum bun cu asfalt urmat de 500m de drum de piatra (chiar la intrarea in ferma). Odata ajunsi am fost fascinati de peisaj si surprinsi de lipsa de [...] — citește

După căutările și drumurile cu peripeții la bisericile ruinate din comuna Vadu Săpat, am ajuns la Mizil dorindu-ne un popas revigorator timp în care să cunoaștem măcar în mică măsură acest orășel nonturistic și eventual să găsim ceva de mâncare. În centru, pe o străduță lăturalnică, lângă gardul unei biserici, am parcat mașina și am pornit agale la plimbare. Nu știam nimic despre Mizil, orașul pe care ani de-a rândul l-am urât doar pentru că trenurile cu care [...] — citește

După aventura cu bisericile ruinate din comuna Vadu Săpat, cu regretul de a nu fi putut ajunge și la situl arheologic de la Budureasca, din nou la mașină, din nou la drum! Am ajuns la Mizil la vremea când trupurile noastre vlăguite de atâta alergătură prin gloduri își doreau puțină relaxare și… o ciorbă bună. Cu mașina lăsată în centru, lipită de gardul unei biserici, am pornit la plimbare încercând să facem cunoștință cu acest orășel despre care nu știam nimic, [...] — citește