Parisul privit din Arcul de Triumf

TIPĂREȘTE

Alături de turnul Eiffel, Arcul de Triumf este emblema oraşului lumină fiind unul din cele mai frumoase monumente din lume. Napoleon Bonaparte a dorit să imortalizeze Victoria de la Austerlitz din 1805 astfel încât a dat un decret pentru construcţia unui arc de triumf. El îşi îndemnase armata la luptă spunându-le ˝vă veţi întoarce acasă sub arcuri de triumf˝.

Arhitectul Jean Francois Chalgrin a fost ales să studieze mai multe amplasamente şi să prezinte împăratului schiţele monumentului. Napoleon a aprobat amplasarea lui în Place d´Etoile la capătul vestic al bul. Champs Elysees pe o platformă circulară cu diametrul de 120m. La 15 august 1806 s-a pus piatra de temelie dar construcţia fundaţiei de 22m a durat 2 ani. Lucrările au fost finanţate de La Grande Armee.

Napoleon nu a apucat să-şi vadă visul împlinit fiind exilat în insula Sf. Elena unde a şi decedat (se pare că otrăvit lent cu arsen) dar nici arhitectul, care a decedat şi el în 1811. Restauraţia care a adus înapoi pe tron Casa de Bourbon a oprit lucrările în 1815. Ludovic al XVIII le-a reluat în 1823, constructor fiind Jean Nicolas Huyot şi în ultimii ani arhitectul Guillaume Blouet. Construcţia a fost terminată în 1836 rezultând un arc de triumf cu înălţime de 50 m., 45m lăţime şi adâncime de 22 m.

Arcul de Triumf a fost inaugurat de Ludovic al XVIII în 29 iulie 1836. Abia în 1840, rămăşiţele împăratului Napoleon I au fost aduse din insula Sf. Elena şi au trecut pe sub măreţul monument. Pe zidurile interioare sunt înscrise numele a 558 generali care au făcut parte din trupele napoleoniene.

Pe fiecare din cei patru stâlpi sunt aşezate câte o statuie care evocă evenimente glorioase din istoria Franţei: La Marseillese în 1792 de Rude, Triumful de Cortot, Rezistenţa din 1814 şi Pacea din 1815 de Etex. Sunt gravate bătăliile majore ale Revoluţiei şi Imperiului şi pe arcade figuri alegorice din mitologia romană. De altfel întreaga construcţie este inspirată din arhitectura romană. La picioarele Arcului se află Mormântul Soldatului Necunoscut din Primul Război Mondial vegheat de o flacără care se aprinde în fiecare seară la ora 19. Pe mormânt scrie: “Aici zace un soldat francez care a murit pentru patrie 1914-1919”. În fiecare an pe 11 noiembrie este comemorat soldatul necunoscut, prilej cu care au loc manifestaţii populare. O flacără asemănătoare arde şi la noi din 1923 în Parcul Carol şi o alta din 1963 în cimitirul Arlington la mormântul lui J. F. Kennedy.

La vremea în care l-am vizitat (2008) pentru a ajunge pe platformă trebuia să urci o scară îngustă în spirală cu 287 trepte. Era destul de greu din cauza fluxului în două sensuri. Nouă, fiind de atunci persoane în vârstă, soldaţii ne-au indicat să urcăm cu un lift special amenajat în interiorul unui picior al Arcului pentru persoane cu dizabilităţi, accesul făcându-se de la nivelul străzii.

Am ajuns într-o cameră muzeu căreia nu i-am dat importanţă (în orice caz n-am făcut fotografii), am urcat cu piciorul 46 trepte şi am ajuns pe platforma Arcului. Priveliştea îţi tăia răsuflarea. Am fost mândră că printre miile de clădiri de la picioarele noastre am recunoscut câteva obiective de referinţă

De pe platforma de pe Arcul de Triumf prevăzută cu tubulatură de protecţie am putut vedea cele 12 bulevarde care înconjoară Place d´Etoile cât şi Parisul până în banlieuxuri (suburbii). În sensul acelor de ceasornice, aceste bulevarde care în majoritatea lor evocă bătăliile câştigate de Napoleon dar şi ale altor personalităţi care au făcut istoria Franţei în sec. XIX, sunt:

1. Bul. Wagram, în amintirea bătăliei câştigate în 1809 contra Austriei

2. Bul Hoche, în amintirea unui general napoleonian

3. Bul. Friedland, în amintirea bătăliei câştigate în 1809 în Prusia orientală

4. Bul. Champs Elysees, raiul în mitologia greacă

5. Bul. Marceau, general francez în al doilea imperiu

6. Bul Ienna, în amintirea bătăliei câştigate în 1806 contra prusacilor

7. Bul Kleber, general

8. Bul. Victor Hugo, scriitor

9. Bul. Foch, mareşal

10. Bul Grande Armee, prelungirea Bul. Champs Elysees spre Defense

11. Bul. Carnot

12. Bul. Mac- Mahon, mareşal

Bulevardele sunt întretăiate de două străzi circulare Presbourg şi Tilsitt care formează un cerc în jurul Place d ´Etoile

De pe platform Arcului de Triumf am recunoscut:

La place de l´Etoile (redenumită Charles de Gaulle din anii 1970) era, la începutul sec XIX o încrucişare de drumuri. La mijlocul acesteia Napoleon a hotărât să fie amplasat Arcul de Triumf care a fost ridicat între 1806-1836. În al doilea imperiu, în perioada 1852-1870 sub Napoleon al IIIlea piaţa a fost redesenată de Jacques Hitorff cu cele 12 bulevarde care formau o stea. Piaţa face parte din Axul istoric şi aparţine proiectului de urbanizare Haussmann.

Hotelurile les Marechaux, au fost construite cu o arhitectură identică în al doilea imperiu la fiecare capăt al celor 12 bulevarde care definesc Place dÉtoile. Arhitectul proiectant a fost Jaques Ignace Hittorff care a dorit să unifice aspectul architectural al pieţii. Au fost construite de Charles de Fleury în 1853. Intrarea fiecărui hotel în formă de U este amplasată pe cele 12 bulevarde dar grădinile pe arterele circulare Presbourg sau Tilsitt care înconjoară piaţa. Faţadele sunt ornate cu elemente decorative, frize cu ghirlande, balcoane. Astăzi hotelurile au diverse denumiri şi proprietari.

Champs Elysees, ˝cel mai cunoscut bulevard din lume˝ face parte din Axa istorică şi are o lungime de 2 km şi lăţime de 80 m între Place de la Concorde şi Arcul de Triumf. Prin 1616 era o simplă cărare pe care în 1724 Maria de Medici a lărgit-o la trei linii şi a extins-o până la carrefourul din Place d ´Etoile. Tot la începutul sec. XVIII a primit numele pe care-l poartă azi inspirat de câmpiile Elizee din mitologia greacă. Cu timpul a devenit un bulevard al modei, al magazinelor de prezentare ale maşinilor scumpe, cinematografe şi restaurante non-stop. Chiria pentru spaţiile comerciale ajunsese anii trecuţi la 1.5 mil dol/ 100mp.

La Grande Arche de la Defense a fost construit în 1982 în cartierul Defense sub forma unui cub fără interior cu dimensiuni egale pe toate laturile (cca. 111) Are 40 etaje. Este amplasat în prelungirea Bulevardului Champs- Elysees cu Boulevard des Armees şi de la Porte Maillot (Neuilly) cu avenue Charles de Gaulle, completând axa istorică a monumentelor din Paris. Axa istorică porneşte de la Arcul de Triumf du Carusel, Tuileries, Concorde, bul. Champs Elysees, Arcul de Triumf şi se termină la Grande Arche. De pe acoperişul său la care se ajunge cu lifturi exterioare de sticlă se vede întregul cartier Defense şi mai departe până la Arcul de Triumf.

Turnul Eiffel a fost construit în 1889 cu ocazia Expoziţiei Universale care aniversa 100 ani de la Revoluţia franceză. Are o înălţime de 300m şi cu antenă 320m iar greutatea sa depăşeşte 10000 t. La asamblarea lui s-au folosit 18000 piese şi 2.5 mil nituri. Cu toate că iniţial a fost foarte prost primit de parizieni, a ajuns un simbol al Parisului. Este vizitat anual de 5.5 mil turişti, în 2003 înregistrându-se al 200mil vizitator.

Turnul Montparnasse este un zgârie nori de 210m şi 56 etaje construit în anii 1969-1973. A fost cea mai înaltă construcţie din Franţa până în 2011 când a fost depăşit de Turnul First de 231m cu 50 de etaje din cartierul Defense.

Bazilica Sacre Coeur este amplasată pe dealul Montmartre la o altitudine de 130m în nordul Parisului pe locul în care Sfântul Dionisie a fost martirizat. Revoluţionarii din 1789 au distrus mănăstirea şi au ghilotinat măicuţele. A fost reconstruită la începutul secolului trecut în stil neobizantin cu o înălţime de 83m

Cu acesteobiective pe care le-am recunoscut am terminat panoramarea vizitei în Arcul de Triumf. Cu toate că am urcat şi în Tour Eiffel la etajul II şi pe acoperişul de la Grande Arche, o imagine completă a Parisului am avut-o numai de la înălţimea Arcului de Triumf.

---

VIZUALIZĂRI: 524 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI